Astăzi cineva mi-a readus în atenție un articol din ziarul local Unirea în care autorul articolului semnala rugămintea regretatului filozof român Petre Țuțea de a fi înmormântat la Blaj. Înafara unor comentarii nu rețin să se fi luat vreo atitudine în acest demers, fapt pentru care reiau acest apel și pe blogul meu.
În continuarea testamentul se rezumă că Biserica Greco-Catolică, face parte din Biserica Universală, "una sfântă catolică şi apostolică, sub jurisdicţia Papei de la Roma", iar în România aceasta vrea să fie liantul care uneşte Răsăritul cu Apusul, vrea să fie mijloc de sfinţire şi de mântuire a tuturor sufletelor încredinţate ei de Domnul, cu sfânta misiune: "ca toţi să fie una".
Pentru România, Unirea de la 1700 a constat în salvarea fiinţei naţionale de la calvinizare, grecizare, sârbizare, rusificare etc, aducându-se în Europa conştientizarea că suntem popor de gintă latină. Acest curent a promovat lupta noastră de eliberare naţională, care în 1918 a încoronat acest efort patriotic, punând bazele creării statului unitar român, înfăptuindu-se România Mare.
Crezul acesta a constituit chemarea lui Petre Ţuţea de a fi înmormântat la Blaj, dar, pentru că până la ora actuală nu s-a realizat dorinţa lui, subliniez două idei: declaraţia filozofului de a fi înmormântat la Blaj face parte din convingerea sa de panlatin pe care a avut-o în cuget şi simţiri; plata şi primirea contravalorii acesteia de către cei de la Academie deja devine act juridic care, nedus la îndeplinire, atrage consecinţele de rigoare ale legislaţiei.
Având în vedere faptul că pentru mine Academia reprezintă instituţia albului imaculat prin calitatea intelectuală şi spirituală a membrilor ei, se impune ca împreună să tragem un semnal de alarmă în realizarea "testamentară a românului nostru, deţinut şi batjocorit în detenţiile comuniste".
În faţa acestei situaţii nu trebuie să rămânem surzi şi muţi iar în calitatea ce o avem de membri ai societăţii civile prezenta epistolă să constituie dangătul clopotului pe care Petre Ţuţea l-a plătit în scopul împlinirii dorinţei sale de a fi înmormântat la Blaj.
În încheiere se impune ca toţi factorii de decizie din cadrul Academiei să respecte testamentul răposatului filozof, care în viaţă a fost hăituit şi sacrificat, din pricina faptului că s-a considerat român de gintă latină, fără a accepta unele argumente introduse în istoria noastră de către neaveniţii vremurilor pe care le considerăm (încă) apuse''.
Pe pagina regretatului Ovidiu Iuliu Moldovan am găsit încă o mărturie clară despre dorința lui Petre Țuțea de a fi înmormântat la Blaj și vă dau în cele ce urmează un scurt fragment elocvent pentru teoria noastră: ''Ei bine, Ţuţea şi-a dorit "să fie înmormântat în cimitirul greco-catolic de la Blaj". Marcel mi-a spus despre ce e vorba, iar eu, fiind "înarmat" cu scrisoarea lui Ţuţea, am luat legătura cu fostul episcop ortodox de la Alba-Iulia (în vremea aceea nefiind încă recunoscuta Biserica greco-catolică). E vorba despre scrisoarea pe care o am şi-acum. Prin ea, Ţuţea îşi motiva dorinţa de a fi înmormântat la Blaj, în Transilvania, pentru ca el, Ţuţea, considera că "Transilvania este coloana vertebrală a neamului românesc!". Asta s-a întâmplat înainte de Revoluţie. Ţuţea a mai trăit ceva timp. Şi-apoi, până la urmă, el a fost înmormântat tot în satul lui, departe de Blaj. Dar întâmplarea mi s-a părut a fi demnă de amintit, pentru că tu ai vorbit aici despre coloana vertebrală a ardelenilor.''
Las cititorilor posibilitatea de a comenta aceste rânduri și le mulțumesc pentru atitudine.