Bine ai venit pe pagina mea!



Daca doriti sa reascultati seria de emisiuni radiofonice de la Radio Blaj "Dosarele Securitatii - oglinda in care nu vrem sa ne privim" le puteti regasi dand click aici pentru ed. a I-a, ed. a II-a, ed. a III-a, ed. a IV-a, ed. a V-a.




Ubuntu



marți, ianuarie 06, 2009

Petre Țuțea a lăsat prin ''testament'' să fie înmormântat la Blaj

video
Astăzi cineva mi-a readus în atenție un articol din ziarul local Unirea în care autorul articolului semnala rugămintea regretatului filozof român Petre Țuțea de a fi înmormântat la Blaj. Înafara unor comentarii nu rețin să se fi luat vreo atitudine în acest demers, fapt pentru care reiau acest apel și pe blogul meu.
Vă las să recitiți un fragment din articolul semnat de Ioan Cornel GOŢIA: ''Răsfoind ziarele şi revistele interbelice am reţinut o declaraţie a regretatului nostru filozof Petre Ţuţea, pe care eu o consider "testament", fapt pentru care trebuie să informăm opinia publică despre o stare a lucrurilor neterminate. Regretatul adormit în Domnul, la data de 7-8 decembrie 1991, îşi dezvăluia doleanţa şi declara: "Am lăsat o cerere la Uniunea Scriitorilor să fiu înmormântat la Blaj, în Mica Romă a lui Eminescu. Am plătit slujba, clopotele şi locul. Acum sunt sigur că la Blaj pot să fiu înmormântat şi lângă un gard, că-i pământ sacru acolo... Eu sunt legat de Blaj prin concepţia mea panlatină a culturii române".
În continuarea testamentul se rezumă că Biserica Greco-Catolică, face parte din Biserica Universală, "una sfântă catolică şi apostolică, sub jurisdicţia Papei de la Roma", iar în România aceasta vrea să fie liantul care uneşte Răsăritul cu Apusul, vrea să fie mijloc de sfinţire şi de mântuire a tuturor sufletelor încredinţate ei de Domnul, cu sfânta misiune: "ca toţi să fie una".
Pentru România, Unirea de la 1700 a constat în salvarea fiinţei naţionale de la calvinizare, grecizare, sârbizare, rusificare etc, aducându-se în Europa conştientizarea că suntem popor de gintă latină. Acest curent a promovat lupta noastră de eliberare naţională, care în 1918 a încoronat acest efort patriotic, punând bazele creării statului unitar român, înfăptuindu-se România Mare.
Crezul acesta a constituit chemarea lui Petre Ţuţea de a fi înmormântat la Blaj, dar, pentru că până la ora actuală nu s-a realizat dorinţa lui, subliniez două idei: declaraţia filozofului de a fi înmormântat la Blaj face parte din convingerea sa de panlatin pe care a avut-o în cuget şi simţiri; plata şi primirea contravalorii acesteia de către cei de la Academie deja devine act juridic care, nedus la îndeplinire, atrage consecinţele de rigoare ale legislaţiei.
Având în vedere faptul că pentru mine Academia reprezintă instituţia albului imaculat prin calitatea intelectuală şi spirituală a membrilor ei, se impune ca împreună să tragem un semnal de alarmă în realizarea "testamentară a românului nostru, deţinut şi batjocorit în detenţiile comuniste".
În faţa acestei situaţii nu trebuie să rămânem surzi şi muţi iar în calitatea ce o avem de membri ai societăţii civile prezenta epistolă să constituie dangătul clopotului pe care Petre Ţuţea l-a plătit în scopul împlinirii dorinţei sale de a fi înmormântat la Blaj.
În încheiere se impune ca toţi factorii de decizie din cadrul Academiei să respecte testamentul răposatului filozof, care în viaţă a fost hăituit şi sacrificat, din pricina faptului că s-a considerat român de gintă latină, fără a accepta unele argumente introduse în istoria noastră de către neaveniţii vremurilor pe care le considerăm (încă) apuse''.
Pe pagina regretatului Ovidiu Iuliu Moldovan am găsit încă o mărturie clară despre dorința lui Petre Țuțea de a fi înmormântat la Blaj și vă dau în cele ce urmează un scurt fragment elocvent pentru teoria noastră: ''Ei bine, Ţuţea şi-a dorit "să fie înmormântat în cimitirul greco-catolic de la Blaj". Marcel mi-a spus despre ce e vorba, iar eu, fiind "înarmat" cu scrisoarea lui Ţuţea, am luat legătura cu fostul episcop ortodox de la Alba-Iulia (în vremea aceea nefiind încă recunoscuta Biserica greco-catolică). E vorba despre scrisoarea pe care o am şi-acum. Prin ea, Ţuţea îşi motiva dorinţa de a fi înmormântat la Blaj, în Transilvania, pentru ca el, Ţuţea, considera că "Transilvania este coloana vertebrală a neamului românesc!". Asta s-a întâmplat înainte de Revoluţie. Ţuţea a mai trăit ceva timp. Şi-apoi, până la urmă, el a fost înmormântat tot în satul lui, departe de Blaj. Dar întâmplarea mi s-a părut a fi demnă de amintit, pentru că tu ai vorbit aici despre coloana vertebrală a ardelenilor.''
Las cititorilor posibilitatea de a comenta aceste rânduri și le mulțumesc pentru atitudine.

sâmbătă, ianuarie 03, 2009

Ce alegem de fapt, stânga sau dreapta?

Postez câteva principii ale politicii de stânga și de dreapta pentru a face odată distinciție între ce ne oferă politica românească și ce am fi vrut noi să alegem.

Prin urmare STÂNGA este:

- o orientare politică antitradiţionalistă şi revoluţionară, care încearcă să obţină cu orice preţ şi cu orice mijloace un progres mecanic şi uniformizator;

- materialistă, promovând o cultură laică şi atee, înlocuind religia cu imperativul ideologic sau chiar economic şi reprezintă în toate formele ei posibile, negaţia tradiţiei şi a ordinii creştine;

- internaţionalistă sau cosmopolită (adică, este un amestec de concepţii şi idei);

- amorală, fiind convinsă că morala nu are de-a face cu politica, iar interesul este mai presus de onoare;

- idealistă şi ofensivă, prin excesul ei teoretizant şi prin transformarea abuzivă a unei idei sau model mental în grilă a realităţii; a generat spiritul revoluţionar şi extremismul;

- imitativă şi procustiană, preluînd modele gata făcute, fără a le adapta specificului naţional;

- egalitaristă, înlocuind în viaţa socială, criteriul calitativ cu cel cantitativ, promovând uniformizarea socială şi deschizând calea imposturii socio-profesionale şi a lichelismului „orientat”; de fapt, ea nu urmăreşte promovarea unei egalităţi reale, ci subminează şi marginalizează ierarhiile reale şi adevăratele elite;

- populistă, discursul ei demagogic şi lozincard fiind marca iresponsabilităţii civice şi a lipsei de consideraţie faţă de popor. Ea caută numai să-l încânte, să-l linguşească şi să-i cucerească voturile;

- democratică şi republicană;

- interesată să aibă de-a face cu indivizi (adică, cultivă o viziune individualistă) care să o urmeze şi pe care să-i poată manipula. Individualismul cultivat fără scrupule, are consecinţe negative atât la nivel individual, cât şi la nivel social, contribuind la disoluţia umanului şi la agonia naţiunilor.

DREAPTA AUTENTICĂ este:

- o orientare politică tradiţionalistă, fiind preocupată pentru conservarea vechilor valori europene: creştine, naţionale, aristocratice şi monarhice; ea valorifică în mod creator ceea ce este esenţial şi viabil, eradicând ceea ce este perimat şi stimulează un progres organic;

- principial spiritualistă, recunoscând primatul valorilor spirituale şi a culturii asupra civilizaţiei;

- morală, acceptând să se conformeze tradiţiei moral-religioase;

- naţionalistă, ca formă firească de păstrare şi de afirmare creatoare a fiinţei şi geniului naţional, de stimulare a personalităţii creatoare, a încrederii în propriile puteri şi a conştiinţei de sine a fiecărui neam;

- realistă deoarece îşi propune să respecte ordinea firească a lumii lui Dumnezeu şi năzuieşte o adaptare a doctrinelor şi strategiilor politice la ansamblul realităţilor obiective ale naţiunii; ea nu caută modele de import şi este singura capabilă să remedieze dezastrul moral, social şi economic actual;

- apărătoarea ordinii ierarhice şi are o certă tendinţă spre elitism. Din respect şi răspundere faţă de popor, „dreapta” promovează o elită naţională (oamenii luminaţi, morali şi competenţi), care este chemată să îndeplinească funcţia vechii aristrocraţii (casta „celor mai buni”).

- preocupată de transformarea democraţiei retorice într-o demofilie („iubirea de popor”) practică, într-o comunitate omogenizată prin iubire şi prin dreptate, după modelul istoric al Bisericii.

- interesată să aibă de-a face cu persoane (adică, aduce o viziune personalistă). Ea construieşte omul, se vrea înţeleasă şi simte naţiunea ca pe o forţă creatoare într-o unitate de destin.

Dreapta” autentică, realistă şi constructivă, fiind aproape inexistentă pe scena politică românească de astăzi, este necesară reconstrucţia ei în forme credibile şi viabile, fără a reitera dreapta de ieri şi prin delimitarea de orice formă de extremism, altoindu-se pe noua problematică a lumii noastre.

* Sursa: Răzvan CODRESCU (2004). Cartea îndreptărilor. Bucureşti: Editura Christiana;Răzvan CODRESCU (1997). Spiritul dreptei. Bucureşti: Editura Anastasia; http://danoctaviancatana.blogspot.com